Va mai amintiti acele momente in care simti ca totul merge cum trebuie, in care te poti concentra pe ceea ce ai de facut si tocmai cand ti-e lumea mai draga vine cineva si-ti strica tot cheful?

Astazi, in timp ce ne plimbam prin Sectorul 3 (Bucuresti, Romania, planeta Marte) am avut parte de o mare surpriza. Ca si copii nascuti inainte de ‘89, educati in spiritul democratic al anilor de dupa revolutie, inca mai credeam ca institutiile statului, fie ele centrale sau locale, sunt macar tangential, subordonate intereselor cetatenilor. Pentru cei care se asteapta la o noua poveste legata de abuzurile organelor, ne pare rau sa va dezamagim. De data aceasta chiar am fost placut surprinsi de intelegerea si bunul simt cu care am fost tratati de catre Politia Comunitara.

Probabil va intrebati de la ce a pornit totul? Ei bine, ca orice pasionati de fotografie, suntem mereu dornici de a experimenta pentru a invata lucruri noi. Din acest motiv, obisnuim ca de fiecare data cand avem timpul necesar, sa iesim in diferite locatii pentru a fotografia. Astazi am considerat ca ar fi interesant sa incercam un pictorial in imensa groapa ce a ramas pe fostul santier al Operei, vizavi de cladirea neterminata a Bibliotecii Nationale. Ne-ar fi oferit un cadru foarte bun pentru o abordare grunge: ruine, betoane, graffiti - imaginea decaderii urbane. Cunoscand locatia de cand eram copii si in lipsa vreunui indicator care sa interzica accesul in acea zona, am considerat prezenta noastra acolo drept benigna. In fond, cu ce ar deranja niste tineri pasionati de fotografie o ruina publica?

Ne-am apucat de treaba, am tras cateva cadre cu cerul si stuful salbatic ce a crescut in ultimele doua decenii pe marginea platformelor imense de beton, cu pilonii care probabil ar fi sustinut subsolul cladirii daca aceasta ar fi fost terminata si am continuat cu diferite exercitii de iluminare. Din pacate, la mai putin de jumatate de ora de la momentul in care ne murdarisem bocancii cu noroiul acelei zone, am fost abordati, intr-un mod ce-i drept elegant, de catre doi angajati ai Politiei Comunitare. In urma legitimarii, ne-au instiintat ca de cand acel loc a trecut in administrarea Primariei Sectorului 3, accesul si fotografierea se realizeaza doar pe baza unei aprobari scrise, iar in lipsa acesteia suntem nevoiti sa parasim zona.

Oricat de mult am aprecia bunul simt si intelegerea cu care am fost tratati, nu putem decat sa ne exprimam dezamagirea legata de gradul tot mai mare al restrictiilor impuse fotografilor in locurile publice. Practic s-ar putea spune ca nu mai putem fotografia nici ruine, locuri virane si de ce nu gunoi. Chiar asa de mare este foamea de bani si/sau control la nivel local incat si fotografierea deseurilor trebuie taxata sau cel putin controlata? In interesul caror persoane actioneaza o institutie a statului, daca nu-ti permite ca cetatean accesul pe un teren viran, neingradit si nesemnalizat decat pe baza unei aprobari prealabile?

Din curiozitate, am intrebat despre alte locatii in care se aplica restrictii similare la care ni s-a raspuns: parcurile administrate de primariile de sector. Speram in continuare ca aceasta sa fi fost o simpla scapare sau o neintelegere. In caz contrar, ce alte optiuni ne mai raman, noua, fotografilor amatori, pentru a studia si a ne petrece timpul liber. Ar trebui oare sa invatam tehnici ninja pentru a putea ascunde DSLR-ul la vederea unui angajat al primariei? Sau poate ar fi mai indicat sa ne limitam la fotografierea diferitelor flori in intimitatea propriilor locuinte? Asta pana nu se autosesizeaza consiliul locatarilor si interzic si aceasta activitate in lipsa unei aprobari prealabile.

Consider ca atunci cand pui pasiune, fotografia este o arta, care precum pictura, sculptura, ilustratia sau filmul necesita un volum de munca impresionant pentru a atinge un nivel ridicat de performanta. Din pacate, in lipsa unor repere culturale solide, este foarte usor sa asimilezi aceasta activitate cu pozatul unor domnisoare plenipotente pentru pictoriale incendiare sau cu surprinsul mondenilor zilei in ipostaze dintre cele mai banale.

This entry was posted on Wednesday, March 11th, 2009 at 10:59 pm and is filed under Romania. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.