Una din marile calitati ale romanilor ca popor este inventivitatea alimentata de o curiozitate nativa si o dorinta de a demonstra ca putem. Ne place sa gasim solutii cat mai bune si mai simple la problemele noastre si de multe ori chiar reusim. Din nevoie am invatat sa ne descurcam si, in general, stim sa facem o groaza de lucruri, fara sa trebuiasca sa apelam mereu la altcineva.

Din pacate insa, mai avem de invatat atunci cand vine vorba de a lua cele mai profitabile decizii pe termen lung. As fi ipocrit daca n-as recunoaste ca in destule situatii am preferat lucruri ieftine sau facute de mine, pentru ca mai apoi sa-mi dau seama ca am pierdut timp si mai ales bani atunci cand au trebuit sa fie inlocuite la scurt timp.

Acelasi lucru este valabil si in cazul proiectelor web. E foarte adevarat ca aproape oricine poate realiza un site in acest moment, iar o simpla cautare pe Google ofera destule informatii in acest scop. Daca luam in calcul si varietatea instrumentelor open-source aflate la dispozitia utilizatorilor, atunci s-ar putea crede ca profesia de webdesigner nu-si mai are rostul.

Nu stiu daca mai este cazul si in acest moment, dar pentru o lunga perioada de timp, umbla legenda cum ca aceasta ocupatie este rezervata elevilor de liceu sau studentilor dornici sa castige un ban de buzunar. In caz contrar, sigur se gasea cineva prin firma capabil sa se dedice unei astfel de indeletniciri. In ultima instanta, cat de greu poate fi?

In acest fel, s-au nascut cele mai de succes doua institutii ale web-ului romanesc “un baiat” si “niste baieti”. Ei sunt asemeni vecinului de palier care stie sa repare o priza, sa schimbe o siguranta sau sa puna gresie si faianta. Se pricep la toate, indiferent ca este vorba de un site de prezentare, catalog de produse, magazin online sau banner Flash. Si, la fel ca pe vecin, in general, este de ajuns sa-l cinstesti cu o sticla buna de vin.

In realitate, lucrurile nu functioneaza chiar asa, iar experienta ne-a demonstrat ca un amator care se ocupa de web doar in timpul liber nu se va putea ridica decat foarte rar la nivelul asteptarilor. Nu au timpul necesar pentru a fi mereu la curent cu ceea ce este nou, le lipseste experienta data de proiectele de dimensiuni mari si, de cele mai multe ori, vor lua deciziile legate de implementare pornind de la impresii si post-uri de blog decat din analiza unor date prealabile.

Preponderent pierderile semnificative sunt date nu de costurile suplimentare generate de necesitatea reconstructiei site-ului, sau de timpul pierdut cu repetarea acestui proces. Costul cel mai mare provine din oportunitatile irosite in toata perioada in care site-ul facut de “niste baieti pe care-i stiam eu” a functionat. Din ce am vazut pana acum acest tip de proiecte:

• sunt slab sau deloc optimizate pentru motoare de cautare (uneori incluzand chiar tehnici ce pot duce la depunctare pe Google);
• au o forma grafica menita sa impresioneze dar a carei complexitate ingreuneaza accesul la informatie;
• nu corespund cu normele curente de programare si layout ceea ce afecteaza atat imaginea site-ului cat si rapiditatea cu care acesta se incarca;
• nu beneficieaza de suport sau mentenanta. Chiar daca web designerul de ocazie si-ar dori sa poata rezolva problemele iminente sau sa includa noi functionalitati la cererea clientului, ii va fi foarte greu in lipsa unei activitati constante in domeniu.

In ultima instanta, decizia de a opta pentru o firma specializata pe dezvoltarea de site-uri in defavoarea baiatului bun la toate poate fi delicata. Totusi, indiferent de situatie, ea trebuie sa ia in calcul toate aspectele de natura economica, atat pe termen scurt cat si pe termen lung, pentru a avea siguranta unei alegeri potrivite.

This entry was posted on Tuesday, March 3rd, 2009 at 2:36 pm and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.